marți, 8 decembrie 2009

Resemnarea- cateodata un castig


O prietena foarte buna m-a rugat sa scriu despre ceva ce o incerca pe ea. Resemnarea ca nu vei mai avea ce ai avut odata. Insa momentele pe care le-ai trait alaturi de un baiat, c. sa-i zicem, nu trebuie uitate pentru ca sunt parte din tine. Pentru o fata, resemnarea este cel mai dureros lucru pe care trebuie sa-l faca. Parca momentul cand realizezi ca el nu se mai intoarce, sau ca nu mai ai ce sa faci, sau ca n-ai avut nici o sansa, iti lasa o maaaaare gaura in suflet. Dar ma intreb?... Daca o fata se resemneaza de mai multe ori, sufletul ei ramane gaurit? Nu, pentru ca petice alcatuite din mici bucurii se pun si astupa, incetul cu incetul, gaurile cauzate de plecarea lui. O carte, o bratara, amintirea rasetelor prietenelor tale, o emisiune, o conversatie pe mess, niste rusii... Toate aceastea iti peticesc incetul cu incetul sufletul, facandu-l mai dur, mai tare decat era inainte. Insa ce se intampla cand nu poti uita? Te-ai resemnat, dar chiar nu poti uita momentele frumoase petrecute alaturi de acel c. Prietena mea, o mica luptatoare, ca si mine, recunosc.. Il vrea inapoi cu orice pret. Vrea acele momente inapoi. Dar oare viata ei nu este ca un fir de ata cu multe noduri- unele roz, altele negre- pe el? Adica ea ar vrea sa ajunga la perioada in care era cu c. Cu cele mai multe noduri roz. Insa nu ar trebui sa desfaca alte noduri negre, sau roz, care pana astazi au facut-o sa fie o perosana minunata? Eu consider ca timpul nu se poata da inapoi. Ea trebuie sa continue acest fir, nu sa-l desfaca. Insa e incapatanata. A incercat. C. a refuzat. Ea din nou, acelasi raspuns.... De fiecare data, fiecare noua respingere a durut-o, a cutremurat-o- bang, o noua gaura. Eu ca prietena a iei, pentru ca o iubesc, incerca sa ii peticesc cat mai repede gaurile. Dar ea trebuie sa renunte. Pentru ca nu stiu cat trebuie sa isi mai peticeasca sufletul. Ea trebuie sa inteleaga ca resemnarea nu este totdeauna o forma de a pierde. Este un castig. Pentru ca, exact in momentul in care te-ai resemnat in totalitate, ai dat drumul trecutului si ai inceput sa iti traiesti prezentul cum trebuie... In clipa cand ai incetat sa fii absenta si sa intrebi “care-i gluma?”cand prietenele tale se tavalesc pe jos de ras... Atunci tu te cunosti cel mai bine. Si devii o persoana noua, apare un nod roz-negru. Aceste noduri pe jumatate fericite te intaresc cel mai mult. Acum sper ca ati inteles ca resemnarea poate fii si un castig. Da drumul amintirilor. Lasa faptele sa zboare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu