Will you miss me when I'm gone?
Asta e intrebarea. Ai avut sanse, nu neg, dar acum totul s-a sfarsit, nu mai are rost. Eu plec cu capul sus si raman asa cum am fost intotdeauna, nu plec schimbata din cauza ta. Am ramas eu si pe ploaie si pe vant si nu imi pasa ca tu vrei sa ma iei pe sus cu tornada ta de promisiuni desarte pentru ca eu am ancore stabile[acum]. Eu pornesc la drum, la un drum nou dar nu o sa am tovarasi de drum atat de schimbati. Poate doar mai multi, dar ceea ce conteaza pentru mine e ca eu am ramas aceeasi, cu aceeasi freza, acelasi stil si aceleasi remarci pline de sarcasm si ironie dar care totusi ma definesc :))
De ce ai renuntat asa de usor? Ti-a fost frica? Frica sa pui sentiment, frica de mine, frica de noi? Ti-a fost. Dar eu sunt mandra de ceva... Stii de ce? De faptul ca printre putinele mele calitati pe care tu nu le-ai vazut nici macar cu lupa, dar pe care altul le-a gasit suficient de bune pentru ai lumina bucatica de viata, dintre aceste calitati rasare si faptul ca eu nu renunt. Nu renunt. Mi-e frica, da, dar daca intotdeauna o sa imi fie frica eu cum mai traiesc? Vreau sa traiesc. Si nu o sa ma impiedici tu cu tampeniile si aberatiile tale. Cine te crezi? Nimeni nu poate sa ma opreasca. Going my own way :>
Intrebarea mea e : O sa imi simti lipsa? Misery loves company, for so long, you're gonna miss me when I'm gone :)) bye bye :-h
[tebeics irina, thanks for staying with meeee :x]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu